Tulburarea bipolară

Tot ce trebuie să știi despre cauze, simptome și tratament specializat

Ce este tulburarea bipolară?

Tulburarea bipolară este o boală psihică marcată de schimbări extreme de dispoziție.

Simptomele pot include o stare de spirit extrem de ridicată numită mânie. De asemenea, pot include episoade de depresie. Tulburarea bipolară este cunoscută și sub denumirea de boală bipolară sau depresie maniacală.

Persoanele cu tulburări bipolare pot avea probleme în gestionarea sarcinilor din viața de zi cu zi la școală, la locul de muncă sau întreținerea relațiilor. Nu există vindecare totală dar cu tratamentul adecvat, poate fi impiedicată apariția de noi episoade și se poate menține un echilibru stabil între stări.

tulburare bipolara
vangogh bipolar

Aproape 4% din populație suferă de tulburare bipolară. Deși mulți oameni cred contrariul, adevărul este că tulburarea bipolară a existat pe tot parcursul istoriei, ceea ce înseamnă că este la fel de veche ca și omenirea. Prevalența acestei tulburări este similară în toate țările, ceea ce demonstrează că este o tulburare universală, fără nicio legătură cu contextul cultural sau social.

Vârsta de debut a tulburării bipolare variază foarte mult. Pentru ambele tipuri, BPI și BPII, intervalul de vârstă este de la copilărie la 50 de ani, cu o vârstă medie de aproximativ 21 de ani. Cele mai multe cazuri de tulburare bipolară încep atunci când indivizii sunt în vârstă de 15-19 ani. Cea de-a doua vârstă cea mai frecventă de debut este de 20-24 ani.

Unii pacienți diagnosticați cu depresie majoră recurentă pot avea, într-adevăr, tulburare bipolară și continuă să dezvolte primul episod maniacal la peste 50 de ani. Aceste persoane pot avea un istoric familial de tulburare bipolară.

Lista oamenilor cu tulburare bipolară care au schimbat istoria este grăitoare: lideri politici precum Churchill, pictori ca Van Gogh, Gauguin sau Pollock, compozitori străluciți precum Schumann sau Ceaikovski, muzicieni de jazz precum Charles Mingus, scriitori precum Virginia Wolf, Hemingway, Baudelaire, Herman Hesse ori Edgar Allan Poe.

Care sunt semnele unei tulburări bipolare?

Semnele și simptomele tulburării bipolare sunt variate. În prezent putem spune fără nicio îndoială că tulburarea bipolară are o bază biologică și este transmisă genetic. Teoriile care afirmau că tulburarea bipolară e cauzată de diverși factori psihologici sau sociali (traume din copilărie, relații familiale disfuncționale, trăsături de personalitate) nu mai sunt valide. Acum știm că toți acești factori pot declanșa tulburarea sau o pot înrăutăți, dar nu constituie niciodată cauza ei.

O serie de factori contribuie la tulburare bipolară, inclusiv factori genetici, biochimici și de mediu.

Factori genetici

Tulburarea bipolară, în special de tip bipolar I (BPI), are o componentă genetică majoră, cu implicarea ANK3, CACNA1C, și genele CLOCK.

Factori biochimici

Există câteva mecanisme fiziologice implicate în tulburarea bipolară, majoritatea lor situându-se la nivelul neurotransmițătorilor.

Factori neurofiziologici

A fost pusă în evidență o activare crescută în sistemul limbic ventral al creierului, care mediază experiența emoțiilor și generarea de răspunsuri emoționale.

Factori de mediu

În unele cazuri, expunerea la solicitări sau presiuni externe poate contribui la exacerbarea unor predispoziții genetice sau biochimice care stau la baza tulburării.

Test depresie: Află dacă ai probleme cu depresia.

Completează testul de depresie. Dureaza doar 3 minute și vei știi clar ce ai de făcut!

❶ Factori genetici

Tulburare bipolară, în special de tip bipolar I (BPI), are o componenta genetică majora, cu implicarea ANK3, CACNA1C, și genele CLOCK. Dovezile care indică un rolul genetic în tulburarea bipolară au mai multe forme.

Rudele de gradul întâi ale persoanelor cu BPI au de aproximativ 7 ori mai multe șanse de a dezvolta BPI decât populația generală. Copiii care au un parinte cu tulburare bipolară, au o probabilitate de 50% de a avea un tip de tulburare psihică majoră. Copiii cu risc ridicat, în comparație cu cei ai căror parinți nu au tulburare bipolară au avut rate mai mari de ADHD, tulburări de comportament perturbator, tulburări de anxietate, și tulburări de uz de substanțe.

Studiile pe gemeni demonstrează o concordanță de 33-90% pentru BPI între gemeni identici. Cum gemenii identici împărtășesc 100% din ADN-ul lor, aceste studii arată, de asemenea, că factorii de mediu sunt implicați. Nu există nici o garanție că o persoană va dezvolta tulburare bipolară, chiar dacă poartă gene de susceptibilitate.

Studiile de adopție au dovedit că un mediu comun nu este singurul factor care face ca o tulburare bipolară sa apara în familii. Copiii ai căror părinți biologici au BPI sau o tulburare depresivă majoră, au un risc crescut de a dezvolta o tulburare afectivă, chiar dacă aceștia sunt crescuți într-o casă cu părinții adoptivi care nu sunt afectați.

factori genetici

❷ Factori biochimici

Există câteva mecanisme fiziologice implicate în tulburarea bipolară, majoritatea lor situându-se la nivelul neurotransmițătorilor. Neurotransmițătorii sunt acele substanțe care au funcția de a vehicula informațiile la nivelul creierului. Există dovezi empirice că unii neurotransmițători (dopamina, serotonina, noradrenalina, acetilcolina) funcționează defectuos în tulburările bipolare.

Teoriile actuale susțin modificări ale nivelelor de neurotransmitatori cu creșteri în exces în manie și scăderi în depresie.

Căi biochimice multiple ar putea contribui la tulburarea bipolară, motiv pentru care detectarea unei anumite anomalii este dificilă. Un număr de neurotransmițători au fost legați de această tulburare, bazate în mare parte pe răspunsurile pacienților la diferite substanțe psihoactive ca în exemplele următoare.

Rezerpina, un medicament care scade tensiunea arterială, care epuizează catecolamine din terminațiile nervoase, a fost remarcat ca provoca depresie. Aceasta a condus la ipoteza catecolaminelor, care susține că o creștere a epinefrinei și noradrenalinei cauzeaza manie, dar o scădere cauzează depresie.

Medicamentele utilizate pentru tratamentul depresiei și alte droguri de abuz (de exemplu, cocaina), care cresc nivelul de monoamine, inclusiv serotonina, noradrenalina, dopamina implică toate aceste substante în etiologia acesteia.

factori biochimici

Statistici

În România, una din 20 de persoane sufera de tulburare bipolară, asta înseamnând aproximativ 800.000 de persoane afectate.

Depresia este principala cauză a dizabilității la nivel mondial și contribuie major la sarcina globală globală a bolilor.

O persoană se sinucide la fiecare 40 de secunde. Sinuciderea este a doua cauză de deces la tinerii între 15-29 ani.

LIVE counter

Sinucideri de la începutul anului 2019 pînă în prezent, la nivel mondial:


persoane

Factori declanșatori

❯ evenimentele de viață stresante fizic – fiziologic – psihologic
❯ pierderea slujbei – casei – statutului economico-social, divorț, separare, picarea unui examen
❯ perturbarea ritmului somn – veghe datorită lucratului de noapte, petrecerilor prelungite
❯ stări fizice – fiziologice deosebite: sarcină, naștere, consum de substanțe
❯ factori psihologici, ostilitatea mediului familial din copilărie și – sau prezent
❯ factori psihosociali; izolarea, lipsa suportului social, absența unei vieți sociale
tratament tulburare bipolara

Vrei mai multe informații?

Sună și discută cu un specialist chiar acum.

Simptomele depresiei în tulburarea bipolară

Caracteristica esențială a episodului depresiv este aceea că implică o perioadă de cel puțin două săptămâni în care cinci (sau mai multe) simptome au fost prezente cea mai mare parte din zi, în majoritatea zilelor şi reprezintă o schimbare faţă de nivelul anterior de funcţionare.

Tratament tulburare bipolară

Rolul medicației și al psihoterapiei

Obiectivele esențiale ale tratamentului tulburării bipolare sunt reducerea numărului și severității episoadelor de orice polaritate, prelungirea perioadelor eutimice și întărirea stabilității lor și îmbunătățirea calității vieții.

Pentru atingerea acestor obiective contribuie deopotrivă farmacoterapia, ca tratament de bază continuu, prin acțiunea sa directă și relativ imediată asupra creierului, dar și intervențiile psihosociale (psihoeducația și psihoterapia). Acestea întăresc efectele medicației și ajută la formarea de abilități ce permit persoanei să aibă o viață cât mai satisfăcătoare.

medicamente tulburare bipolara

Rolul farmacoterapiei

Deși recomandările internaționale pun accentul pe medicație cronică și pe intervenții psihologice, în România tratamentul acestei tulburări frecvente este aproape exclusiv medicamentos.

Medicația are un rol fundamental în tratarea tulburării bipolare, întrucât acționează direct asupra stabilizării cerebrale. Tipul medicației depinde de aria de tratament pe care trebuie să o acopere:

tratamentul maniei acute (stabilizatori de dispoziție, benzodiazepine pentru somn, antipsihotice pentru stabilizarea dispoziției și remisia elementelor psihotice)
tratamentul maniei acute (stabilizatori de dispoziție, benzodiazepine pentru somn, antipsihotice pentru stabilizarea dispoziției și remisia elementelor psihotice);

  • tratamentul depresiei acute (antidepresive; pentru evitarea declanșării maniei/hipomaniei, antidepresivele sunt combinate cu stabilizatori de dispoziție și, eventual, antipsihotice);
  • tratamentul episodului psihotic acut (antipsihotice – de obicei, în contextul maniei, dar uneori și între episoade sau în contextul depresiei);
  • prevenția pe termen lung a episoadelor viitoare (s-a constatat ca antipsihoticele atipice de nouă generație, administrate în doze reduse, au efect profilactic pe termen lung).

Faptul că prevenirea unor noi episoade presupune conservarea stabilității chimice a creierului face ca farmacoterapia să fie o necesitate de foarte lungă durată, ea devenind o constantă în viața persoanei ce suferă de tulburarea bipolară.

Aproximativ jumătate dintre persoanele cu tulburarea bipolară abandonează tratamentul în primul an și mulți alții îl întrerup în lunile următoare.

Practic, 7 din 10 pacienți întrerup medicația la un moment dat în viață, și 9 din 10 se gândesc foarte serios să renunțe la tratament. Oprirea medicației, pe de altă parte, este cel mai frecvent declanșator al recăderilor.

Riscurile asociate întreruperii medicației:

  • înrăutățirea bruscă a evoluției naturale a tulburării, apariția unui nou episod, însoțită, de multe ori, de spitalizare (peste jumătate dintre pacienți suferă o recădere în primele șase luni de la abandonarea stabilizatorului de dispoziție și nouă pacienți din zece au o recădere în anul următor);
  • riscul de suicid crește masiv la pacienții care au renunțat la stabilizatorul de dispoziție;
  • în cazul litiului, există riscul suplimentar să nu-și mai facă efectul la reluarea tratamentului.

Unii pacienți argumentează că nu are nicio importantă dacă întrerup medicația, pentru că au suferit recăderi și când o luau. Posibilitatea de a suferi un episod nu dispare niciodată însă este cert că probabilitatea apariției unuia este mult mai scăzută la pacienții aflați în tratament; și chiar dacă aceștia au recăderi, ele vor fi mai scurte, mai puțin severe și mai puțin frecvente.

Program pentru tulburarea bipolară

Etapa I – PSIHIATRIE

Tratamentul medicamentos al tulburării bipolare este unul cronic. Sunt necesare ajustarea și urmărirea permanentă a acestuia. Relația pacient-medic psihiatru este una foarte importantă, de aceea medicii noștri îți stau la dispoziție pentru întrebări, nelămuriri și suntem deschiși propunerilor tale.

Etapa II – PSIHOTERAPIE INDIVIDUALĂ

Psihoterapeuții noștri îți stau la dispoziție pentru terapie individuală (ședințe săptămânale) sau de familie. În clinica noastră, terapeuții îmbină psihoterapia cu elemente din terapia interpersonală și a bioritmurilor sociale, creată special pentru managementul psihologic al tulburării bipolare.

Care este rolul acestei abordari: 

  • a cunoaste particularitatile psihologice proprii,
  • de a afla modalitati mai eficiente de preintampinare a episoadelor depresive sau maniacale/hipomaniacale
  • a intelege mecanismele psihodinamice care stau partial in spatele episoadelor de tulburare
  • creste calitatea si stabilitatea emotionala si structurala a propriei vieti, aceasta fiind de obicei insotita si de o mult mai mare stabilitate in cursul bolii

Etapa III – PSIHOEDUCAȚIE

NAVIGÂND ÎNTRE POLI

– Serviciu unic în Romania

Programul nostru de 12 saptamani îmbină psihoeducația după modelul dezvoltat de Colom și Vieta, cu terapia interpersonală și a bioritmurilor sociale, a lui Ellen Frank, într-o intervenție psihologică unică în România, menită să readucă echilibrul.

El ajuta pacientii ”sa navigheze” cat mai eficient pe ”valurile” maniei si depresiei si sa reuseasca sa evite sa treaca de la ”un pol” la altul.

Psihoeducatia este un factor esential in orice boala cronica si este parte integranta din tratamentul tulburarilor psihice. Din pacate, acest versant atat de important nu este dezvoltat inca in Romania, lipsind brosurile, cartile de automonitorizare, programele pentru pacienti.

Programul ”Navigand intre poli” are rolul de a corecta aceste lipsuri.

Cunostiintele despre tulburare si tratament reusesc sa ofere pacientilor posibilitatea de a afla ce este tulburarea bipolara, cum apare, de ce apar si ce simptome au episoadele, precum si factorii prevestitori si declansatori ai acestora. Astfel pacientii si familiile lor afla cum sa traiasca cu aceasta conditie cronica, fara stigma sau vinovatie, cum sa recunoasca simptomele. Episoadele pot fi prevenite sau tratate de la primele semne, evitand dezechilibrele majore si mentinand calitatea vietii.

Pacientii inteleg mai bine rolul pastilelor si pot colabora mai bine cu psihiatrul lor pentru a ajunge la cea mai potrivita schema de tratament pentru ei. Un alt aspect extrem de important in tulburarea bipolara este sensibilitatea la schimbare cu dificultati majore la restabilirea echilibrului.

De aceea, in grupul de psihoeducatie, pacientii afla despre rolul unui stil de viata echilibrat si cum sa construiasca impreuna cu terapeutii acel program individualizat de ”bioritm social” (somn, activitate fizica, activitate profesionala, intalniri cu alte persoane si relatii interpersonale) care sa mentina stabilitatea emotionala.

Vrei mai multe informații?

Sună și discută cu un specialist chiar acum.

clinica tratament tulburare bipolara

Când ai o suferință psihică, ultimul lucru de care ai nevoie sunt holurile aglomerate, reci și impersonale ale unui spital sau policlinici, care să se știe că este pentru „nebuni”.

Nu ai nevoie să stai la coadă și să se uite ceilalți la tine cu „uite-l și pe ăsta, pare normal săracul, dar nu e”, nu ai nevoie să te îmbrâncești, să-ți ții „rând”, să te grăbești pentru că e medicul ocupat, să nu ai timp să pui întrebări, etc.

Nu ai nevoie să ți se dea „sfaturi înțelepte” și nici să fii tratat cu superioritate.

În cadrul Clinicii Hope vorbim deschis despre afecțiunile psihice, pentru că primul pas spre vindecare e conștientizarea și acceptarea realității – faptul că ai nevoie de sprijin.

În ce constă tratamentul tulburării bipolare

În ce constă tratamentul tulburării bipolare

”NAVIGÂND ÎNTRE POLI”

– Serviciu unic în Romania

Programul nostru de 12 saptamani îmbină psihoeducația după modelul dezvoltat de Colom și Vieta, cu terapia interpersonală și a bioritmurilor sociale, a lui Ellen Frank, într-o intervenție psihologică unică în România, menită să readucă echilibrul.

Informații și programări: 0724 792 901

Urmarește-ne pe: